Durerea a început înainte de nașterea primului ei copil și nu a dispărut niciodată cu adevărat. Timp de cinci ani, investigațiile nu au reușit să identifice ceea ce creștea în interiorul ei. Când Michelle Hughes s-a prăbușit în cele din urmă, diagnosticul a explicat totul și i-a schimbat viața.
Michelle credea că se confruntă doar cu disconforturile persistente ale sarcinii când s-a prăbușit la scurt timp după naștere. Ce au descoperit medicii i-a dat viața peste cap: un cancer incurabil care trecuse neobservat timp de cinci ani.
Povestea ei urmează simptomele silențioase care au fost respinse în repetate rânduri, momentul în care totul s-a schimbat și modul extraordinar în care a ales să trăiască după ce i s-a spus că s-ar putea să nu supraviețuiască. Cu trei copii mici și un prognostic exprimat în luni, Michelle a refuzat să stea pe loc.
**O durere sub coastă care părea lipsită de importanță**
În 2016, la 35 de săptămâni de sarcină cu primul copil, Michelle a simțit o durere ascuțită și persistentă sub coasta dreaptă. Ca multe femei însărcinate, a presupus că era un efect normal al sarcinii. A menționat-o în timpul unui control de rutină, iar medicul a cerut o ecografie pentru a exclude problemele cu vezica biliară.
Ecografia nu a arătat nicio problemă la vezica biliară, dar a scos la iveală ceva neașteptat: un hemangiom pe ficat. Medicii l-au descris ca pe un chist benign, plin de sânge, puțin probabil să provoace disconfortul ei. I-au recomandat să se concentreze pe naștere și au spus că, dacă durerea persistă, vor investiga mai târziu.
O ecografie de control a fost programată pentru anul următor, ca măsură de precauție. Michelle a născut-o pe Juliet la 36 de săptămâni. După ani de infertilitate și pierderea unui băiețel născut mort, Michelle și soțul ei, Ty, au fost copleșiți de bucurie.
S-a dedicat complet maternității și a fost recunoscătoare pentru fiica ei, dorindu-și să meargă mai departe. Între timp, disconfortul de sub coastă a persistat. Nu era debilitant – doar o durere sâcâitoare care apărea din când în când. Cum ecografiile de control arătau că hemangiomul era stabil, nu avea motive serioase de îngrijorare.
**Ani de ignorare a unui semnal subtil**
Pe măsură ce Juliet creștea, Michelle s-a întors la munca de asistent social și a început din nou tratamente de fertilitate. Ea și Ty sperau să-și mărească familia, iar în curând a rămas însărcinată cu a doua fiică, Adeline.
Anii următori au fost plini și obositori. Pe lângă responsabilitățile materne și profesionale, Michelle a continuat să simtă ocazional dureri în lateral. Uneori erau atât de intense încât ajungea la urgențe.
De fiecare dată, testele arătau că chistul hepatic nu s-a modificat, iar concluzia medicală rămânea aceeași – era considerat inofensiv. În ciuda durerii și a întrebărilor fără răspuns, Michelle a ales să aibă încredere în ceea ce arătau investigațiile. Cu doi copii mici și multe griji, a continuat.
**O prăbușire bruscă după nașterea fiului**
În 2021, Michelle era însărcinată cu al treilea copil când au apărut noi complicații. La 35 de săptămâni, placenta i s-a rupt, o urgență medicală care putea fi fatală. Atât ea, cât și fiul ei, Hatton, au supraviețuit. În timp ce el a fost internat în secția de terapie intensivă neonatală, Michelle a început recuperarea.
Dar la doar câteva zile după ce s-a întors acasă, totul s-a schimbat. Michelle s-a prăbușit pe podea, în fața copiilor, a surorii și a mai multor nepoți. Ty a dus-o de urgență la spital, unde medicii au remarcat imediat ritmul cardiac extrem de ridicat: 180 de bătăi pe minut.
A fost dusă într-o sală de traumă pentru investigații urgente. Rezultatele au fost șocante. Plămânii erau plini de tumori, iar ficatul prezenta 15 chisturi. Echipa medicală era uluită, neînțelegând cum starea ei se degradase atât de rapid.
Cu doar câteva săptămâni înainte, o altă ecografie nu arătase nicio schimbare. Inițial, medicii au suspectat că simptomele erau legate de complicațiile nașterii, poate o infecție sau un traumatism.
Dar pentru prima dată în cinci ani, era evident că era ceva grav, ce nu mai putea fi ignorat.
**Un diagnostic care schimbă viața: EHE în stadiul 4**
După rezultate alarmante, Michelle a fost transferată din Prince Edward Island în Moncton, New Brunswick, pentru o biopsie hepatică. Din cauza restricțiilor COVID-19, a mers singură. A luat cu ea o pompă de sân și spera să se întoarcă rapid acasă la nou-născut.
Însă biopsia a dus la o hemoragie internă, iar Michelle a ajuns în terapie intensivă. Familia a fost chemată la spital. A rămas internată câteva zile, în timp ce medicii efectuau teste suplimentare.
Pe 20 august 2021, în timp ce își ținea fiul de trei săptămâni în brațe, un medic a intrat în cameră cu vestea: avea cancer. Diagnosticul a fost epithelioid hemangioendothelioma (EHE), un tip rar și incurabil de sarcom care nu apare la ecografiile standard. Cancerul era deja în stadiul 4 și probabil se dezvoltase în tăcere de ani de zile.
Mama lui Michelle a întrebat ce era pe buzele tuturor: cât timp mai avea? Întinsă în pat, cu nou-născutul în brațe, Michelle încerca să accepte că ceea ce fusese considerat ani la rând inofensiv era, de fapt, terminal.
Familia, care plănuia să se întoarcă în Teritoriile de Nord-Vest, și-a anulat călătoria și a rămas în Prince Edward Island, nesigură ce urma.
**Speranța unui transplant și apoi o altă lovitură**
După șocul inițial, medicii i-au spus lui Michelle că ar putea exista o soluție: dacă boala era limitată la ficat și plămâni, ar putea fi eligibilă pentru un transplant de ficat. Pentru Michelle, părea o șansă la viață. Credea că, dacă va primi transplantul, va putea trăi pentru copiii ei. Însă speranța nu a durat. O scanare PET a arătat că boala se răspândise deja în afara ficatului și plămânilor.
Tumori au fost găsite și la coapsă și genunchi, ceea ce a descalificat-o de la transplant. La controlul următor, medicul i-a spus că cancerul se răspândise prea mult. Un alt pacient cu același diagnostic trăise doar câteva luni.
Michelle îl ținea pe Hatton în brațe. La auzul veștii, s-a gândit doar la el: „Nu o să-și amintească de mine, iar asta nu e în regulă.” După acea întâlnire, ea și Ty au plecat din cabinetul medicului și nu s-au mai întors.
**Un medic cu o perspectivă diferită**
Hotărâți să găsească o altă soluție, Michelle și Ty au căutat un specialist în EHE și au găsit unul la Princess Margaret Cancer Centre din Toronto. În timpul primei consultații online, medicul i-a spus că, deși EHE este rar și imprevizibil, ea trăia cu această boală de cel puțin cinci ani.
„Da, poți muri în cinci ani – probabil trei – dar vreau să trăiești,” i-a spus el. La început, Michelle nu a înțeles, dar apoi doctorul i-a explicat că deja sfidase toate pronosticurile. Trecuse prin trei sarcini, supraviețuise complicațiilor și încă era în picioare.
Acea conversație a schimbat totul. Michelle și Ty s-au mutat cu mama ei în Prince Edward Island pentru a începe un nou capitol.
**Îmbolnăvire din nou și recâștigarea controlului**
După mutare, Michelle s-a îmbolnăvit de o răceală ușoară, probabil adusă de unul dintre copii. Dar pentru ea a fost mai grav. În două săptămâni, starea i s-a înrăutățit. Tumorile crescuseră.
Doctorul i-a prescris un medicament experimental oral. Nu avea efecte secundare imediate, dar impactul emoțional era mare. Într-o noapte, privind prin barele pătuțului la fiul ei, Michelle s-a întrebat cât timp îi mai rămânea.
A văzut apoi un videoclip cu o femeie cu cancer în stadiul 4, râzând și făcând o stând pe cap. Bucuria ei era reală. „Dacă ea poate face asta, de ce nu pot și eu?” s-a gândit Michelle.
**Începutul unei călătorii spre fitness**
A doua zi dimineață, Michelle a urcat pe bandă și a făcut primul pas spre o viață nouă. Nu urmarea performanțe, ci bucuria. A început cu plimbări, apoi a alergat câte 10 secunde. Treptat, a devenit alergătoare.
Curând, a început să alerge în aer liber cu Hatton în cărucior. Într-o zi, a primit un cărucior special care îi permitea să-și folosească mâinile. A început să alerge și cu Juliet și Adeline. Întregul ansamblu cântărea 77 de kilograme, dar Michelle a acceptat provocarea și a alergat curse de 5 km.
**Cel mai îndrăzneț obiectiv: un triatlon în ziua diagnosticului**
În 2022, a alergat 10 km cu Hatton. În 2023, a terminat un semimaraton cu prietenele. În 2024, la trei ani după diagnostic, a decis să devină triatlonistă, deși nu știa să înoate sau să meargă pe bicicletă.
Cu ajutorul unor antrenori, pe 20 august 2024, exact trei ani după ce a fost diagnosticată, Michelle a finalizat un triatlon complet: un semimaraton, 104 km de bicicletă și 2 km înot în ocean. A terminat în brațele copiilor ei.
**De la jurnal privat la comunitate globală**
Pentru a le lăsa o amintire copiilor, Michelle a început să înregistreze videoclipuri și să țină un jurnal. Postările ei au început să fie urmărite de mii, apoi sute de mii de oameni. Era autentică, fără machiaj, fără filtre. Mesajul ei era simplu: „Alegeți bucuria.”
Contul ei de Instagram a ajuns la peste 400.000 de urmăritori. Michelle a inspirat mii de oameni cu onestitatea și curajul ei.
**Pregătirea copiilor și trăirea cu sens**
Michelle a fost sinceră cu copiii ei. Le-a explicat că este bolnavă și că boala s-ar putea să nu dispară. Abordarea clară și calmă i-a ajutat pe toți să facă față. A creat un calendar cu „săptămâni de trăit” – nu ca o numărătoare inversă, ci ca o sărbătoare a fiecărei săptămâni în care trăiește alături de cei dragi.
